Iubită Mamă!

Din momentul în care ne naștem, încercăm sa formăm  legaturi cu alți oameni, căutând să ne apropiem, să cunoaștem,  să iubim, sa aparținem. Printr-o legătura solidă cu alt om, găsim uneori puterea pe care în noi nu reușim  să o descoperim singuri. Primul contact este cu cel al femeii care ne poartă timp de 9 luni în pântecele ei, pentru a  ne aduce mai apoi  pe această lume, când suntem îndeajunși de puternici ca să o înfruntăm. Simțim chipul blând, cu zambetul luminos pe care ni-l ofera fericită mama, cand ne ține pentru prima data în brațele ei puternice și ne oferă primele mangâieri și  alinturi.
MAMA ne hrănește cu răbdare, pentru ca mai tarziu sa învățăm să mâncăm singuri, ne arata unde sunt pericolele, ca mai apoi sa ne ferim de ele, ne învață primii pasi, sa mergem mai departe în viață cu încredere, dar și cu siguranța ca ea ne va oferi mereu un sprijin cand vom avea nevoie.

Aș vrea să-ți  multumesc azi  iubita mamă, pentru fiecare zi care mi-e dată sa trăiesc, ca mi-ai dat viață în primul rând, dar mi-ai oferit și un camin calduros si drag, unde am gasit alti doi fratiori si un tata bun, care duminica dimineata ne pregatea micul dejun cum stia el mai bine. Tu ne-ai învățat sa ne respectăm unii pe altii, sa impărțim ce avem, sa ne iubim și sa ne  iertăm cand greșim.

Îți mulțumesc că m-ai certat și m-ai mustrat, atunci cand trebuia și aveam nevoie, tu știi mai bine ca n-am fost un copil perfect. 

Și iartă-ne mamă, pentru momentele cand te supărăm și iti răspundem (chiar și acum o mai facem ), dar nu  putem fi intotdeauna de acord în anumite privinte și de multe ori uitam de respectul si dragostea pe care ti le purtam.

Îmi aduc aminte cu drag, cand ne dadeai cate o palma la fund si ne mustrai pentru trasnaile pe care le faceam si apoi tot tie iti parea rau, iar noi radeam pe ascuns de tine, ca niște copii neastâmpărați ce eram. 

Sa ne ierti!

Îti mulțumesc ca veneai mereu, cand eram copii, sa ne închini și să ne saruți de noapte buna, să ne spui Tatăl Nostru. M-ai invatat sa cred in Dumnezeu, sa fiu cât pot de bună, miloasă, ingaduitoare si rabdatoare cu cei din jur. Sa nu insult si sa tratez oamenii cu respect. Sa vad mereu partea buna a fiecarui lucru si sa nu-mi pierd increderea niciodata.

Îti mulțumesc pentru ca  ne ingrijeai cand eram bolnavi si ne mângâiai, ca sa ne alini durerea cu o calmitate pe care numai mamele probabil o au.

Îti mulțumesc pentru serile cand noi ne uitam la televizor, iar tu ne pregateai la fiecare ce desert ne doream. Unul dorea orez cu lapte, altul gris cu lapte, altul paste cu lapte. Mereu ma intrebam de unde ai atata putere si rabdare sa ne faci toate poftele, dar mi-ai raspuns intr-o zi cand te-am intrebat, ca voi intelege doar cand voi fi mama la randul meu. Inca n am puterea si rabdarea necesare.

Îti multumesc ca ne primesti mereu cu zambetul pe buze cand venim acasa, ca ne intrebi mereu ce am vrea sa mancam, ca tu sa nu ratezi ocazia sa neastepti  cu masa plina de bunatati.

Îti multumesc ca exiști  și ca simti intotdeauna daca ceva nu merge bine cu unul dintre noi, ca ne pui vesnica intrebare "esti sanatoas(a), ai ce manca, ai ce imbraca?" si oricât de suparată m-as simti in momentele alea, imi revin si realizez ce norocaoasa sunt ca am toate astea si parintii alaturi.

Îti mulțumesc ca ai plans si ai ras alaturi de noi, ca te rogi pentru noi, ca putem sa-ti cerem oricând un sfat daca avem nevoie, iti multumesc pentru toate sacrificiile facute pentru noi de-a lungul timpului,ca ne certi si poti sa ne si ierti, ca de multe ori e nevoie doar sa-ti aud vocea ca sa ma simt mai bine, ca asa cum ne iubesti pe noi, iti iubesti si ginerii si nora fara sa faci diferente.

Sunt multe lucruri pentru care ar trebui sa-ti multumesc si sa fiu recunoscatoare, dar  oricat m-as stradui, tot n-as reusi sa-ti multumesc indeajuns.

Pentru toate astea si multe altele te iubesc, iubită mamă!