Ia-ma de mana si du-ma la mare pe nisipul fierbinte!
Sa ne plimbam, sa ne certam, sa ne impacam, sa ne dorim, sa ne iubim. Sa ne arda soarele si nisipul fierbinte sa ne incalzeasca talpile, vantul sa ne racoreasca.
Strange-ma in brate si hai sa uitam de toate!
Mi-e dor de libertate, de dragoste, de ras, de tine....cu tine.
Hai sa fugim, sa ne facem de cap, sa fim iar copii si sa nu ne pese de nimic. Fara griji, fara bani si fara temeri.
Ia-ma de aici si du-ma departe, sa simtim fericirea momentului.
Hai iubeste-ma!
Din momentul în care ne naștem, încercăm sa formăm legaturi cu alți oameni, căutând să ne apropiem, să cunoaștem, să iubim, sa aparținem. Printr-o legătura solidă cu alt om, găsim uneori puterea pe care în noi nu reușim să o descoperim singuri. Primul contact este cu cel al femeii care ne poartă timp de 9 luni în pântecele ei, pentru a ne aduce mai apoi pe această lume, când suntem îndeajunși de puternici ca să o înfruntăm. Simțim chipul blând, cu zambetul luminos pe care ni-l ofera fericită mama, cand ne ține pentru prima data în brațele ei puternice și ne oferă primele mangâieri și alinturi.
MAMA ne hrănește cu răbdare, pentru ca mai tarziu sa învățăm să mâncăm singuri, ne arata unde sunt pericolele, ca mai apoi sa ne ferim de ele, ne învață primii pasi, sa mergem mai departe în viață cu încredere, dar și cu siguranța ca ea ne va oferi mereu un sprijin cand vom avea nevoie.
Aș vrea să-ți multumesc azi iubita mamă, pentru fiecare zi care mi-e dată sa trăiesc, ca mi-ai dat viață în primul rând, dar mi-ai oferit și un camin calduros si drag, unde am gasit alti doi fratiori si un tata bun, care duminica dimineata ne pregatea micul dejun cum stia el mai bine. Tu ne-ai învățat sa ne respectăm unii pe altii, sa impărțim ce avem, sa ne iubim și sa ne iertăm cand greșim.
Îți mulțumesc că m-ai certat și m-ai mustrat, atunci cand trebuia și aveam nevoie, tu știi mai bine ca n-am fost un copil perfect.
Și iartă-ne mamă, pentru momentele cand te supărăm și iti răspundem (chiar și acum o mai facem ), dar nu putem fi intotdeauna de acord în anumite privinte și de multe ori uitam de respectul si dragostea pe care ti le purtam.
Îmi aduc aminte cu drag, cand ne dadeai cate o palma la fund si ne mustrai pentru trasnaile pe care le faceam si apoi tot tie iti parea rau, iar noi radeam pe ascuns de tine, ca niște copii neastâmpărați ce eram.
Sa ne ierti!
Îti mulțumesc ca veneai mereu, cand eram copii, sa ne închini și să ne saruți de noapte buna, să ne spui Tatăl Nostru. M-ai invatat sa cred in Dumnezeu, sa fiu cât pot de bună, miloasă, ingaduitoare si rabdatoare cu cei din jur. Sa nu insult si sa tratez oamenii cu respect. Sa vad mereu partea buna a fiecarui lucru si sa nu-mi pierd increderea niciodata.
Îti mulțumesc pentru ca ne ingrijeai cand eram bolnavi si ne mângâiai, ca sa ne alini durerea cu o calmitate pe care numai mamele probabil o au.
Îti mulțumesc pentru serile cand noi ne uitam la televizor, iar tu ne pregateai la fiecare ce desert ne doream. Unul dorea orez cu lapte, altul gris cu lapte, altul paste cu lapte. Mereu ma intrebam de unde ai atata putere si rabdare sa ne faci toate poftele, dar mi-ai raspuns intr-o zi cand te-am intrebat, ca voi intelege doar cand voi fi mama la randul meu. Inca n am puterea si rabdarea necesare.
Îti multumesc ca ne primesti mereu cu zambetul pe buze cand venim acasa, ca ne intrebi mereu ce am vrea sa mancam, ca tu sa nu ratezi ocazia sa neastepti cu masa plina de bunatati.
Îti multumesc ca exiști și ca simti intotdeauna daca ceva nu merge bine cu unul dintre noi, ca ne pui vesnica intrebare "esti sanatoas(a), ai ce manca, ai ce imbraca?" si oricât de suparată m-as simti in momentele alea, imi revin si realizez ce norocaoasa sunt ca am toate astea si parintii alaturi.
Îti mulțumesc ca ai plans si ai ras alaturi de noi, ca te rogi pentru noi, ca putem sa-ti cerem oricând un sfat daca avem nevoie, iti multumesc pentru toate sacrificiile facute pentru noi de-a lungul timpului,ca ne certi si poti sa ne si ierti, ca de multe ori e nevoie doar sa-ti aud vocea ca sa ma simt mai bine, ca asa cum ne iubesti pe noi, iti iubesti si ginerii si nora fara sa faci diferente.
Sunt multe lucruri pentru care ar trebui sa-ti multumesc si sa fiu recunoscatoare, dar oricat m-as stradui, tot n-as reusi sa-ti multumesc indeajuns.
Pentru toate astea si multe altele te iubesc, iubită mamă!
Tu esti tacerea credintelor mele Pe care le risipesc si le adun din nou în mine, Cu fiecare cuvant ce te cheama Cu fiecare suras ce te-asteapta. Tu esti un ochi deschis Spre întunericul sufletului meu, Sub ploapa caruia se zbat Vonurile însangerate ale visurilor. Tu esti poate însusi dragostea mea Care crede numai în tine, Limpezindu-si apele În franturile surasului tau. Îti port uneori pasii în priviri Si surasul în joc de petale, Îti darui zambete si-ti fur amintiri Ascunse în soapte domoale. Sunt zîmbet si lacrimi pe-acelasi obraz Sunt ras si durere si vise, Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz Si-s trista de genele-nchise Sunt basmul frumos dorit de un copil Sarutul furat la-ntamplare Sunt scrisul stangaci în nopti de april Sunt prima si ultima floare Sunt mainile tale duioase si reci Sunt noaptea ce n-o poti rosti Sunt visul purtat în gand de-amandoi Sunt miezul de noapte si norii de zi. Eu sunt un zbor frant O melodie de aripi neterminata, Un pas descult pe o plaja fierbinte Un zambet pierdut în rasul tau. Eu sunt o scrisoare de dragoste Deschisa dar niciodata citita, O mana alunecand pe un pian Într-o simfonie a cuvintelor nerostite. Eu sunt o fereastra deschisa Spre zborul viselor tale, Dar geamurile mi-au înghetat fara rost În ierni de asteptare. Tu esti dimineata alba care-si lipeste Trezirile reci si moi de geam, Tresarindu-mi tacut în perdele Stiind ca tu esti tot ce am. Tu esti soarele cu fruntea fierbinte Stinsa într-un apus de nedeslusit, Rostagolindu-si visator chemarile Spre alte chemari. Tu esti cu ochii umezi De surasul stelelor, Ce tremura adanc de dureros în mine Cand soaptele mele ti le daruiesc. Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute De nimeni înaintea mea, Care te stapanesc si pe care Încerc îngenunchiat sa o aleg în cuvinte. Tu esti primavara cu inimi înflorite Rasfirand crengile de cais, În fiecare fereastra A ochilor mei înfrigurati care te asteapta. Tu esti rasuflarea de foc A macilor lui August, Ce-mi îngenuncheaza furtunile Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta. Tu esti ploaia copacilor În tremurul serii de toamna, Si cantecul meu Te leagana în brate mangaietoare. Tu esti iarna cea pustie Ce ma frange în fiecare despartire, Cu ochi straini si plecari nedefinite Spre tarmuri stinse de dor. Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele Care se înfioara sub numele tau, Si-si înalta miresmele În sonoritatea alba a unei chemari. Tu esti taria ce se ridica în copacii mei Si le înfloreste crengile, În ciorchini grei de culoare Cu un zambet copilaresc. Tu esti cerul meu senin Spre care-mi întorc cu dragoste privirile, În fiecare noapte cand caut raspuns întrebarilor mele Dincolo de farama de luna oprita în geam. Tu esti pasul nehotarat Al strazilor mele înfrigurate, Din diminetile cand te asteptam Cu aripi înaltate în zbor si ochii înlacrimati de durere Te iubesc cum iubesc diminetile Pure si adevarate care-mi urca-n vine, Ca un cantec închis în trupul meu Ce se aude mereu de dorul tau. Te iubesc cum iubesc florile Ce-si înalta culoarea sub ochii, Unui albastru imens Si greu de stralucire. Te iubesc cum iubesc cerul Sprijinit pe fruntile noastre, Ca un cantec urias de maine Ce ne uneste visurile. Ma întreb de-i cu putinta Ca tu sa ma iubesti O ! Tu cea cu ochii verzulii Atat de limpezi si frumosi. George Sovu
"Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul. Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar. Iata ce-ti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."
"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajung la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducanduti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."
"Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.
Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..."
Scrisorile pe care Lorelei i le-a adresat scriitorului Bogdan Catul
8 ani frumoşi cu amintiri plăcute, începuţi în Grozavești cu ID luat pe furis, cu discuţii interminabile pe messenger şi plimbari de mână primăvara prin Grădina Botanică. Priviri în ochii verzi la apus de soare, dragoste, îmbrăţişări şi mângâieri, cu incertiduni şi discuţii, aşteptări, renuntări, dar niciodată la vise.
Cu distractie alaturi de prieteni dragi, învaţat şi încurajat, emoţii şi răbdare. Imi aduc aminte si acum de Haka din dimineața înainte de licență:)
Somnul bun sprijinindu-mi capul de pieptul iubit si trezita dimineata de mirosul placut al cafelei calde aduse in camera si de muzica lu' Coldplay sau Your body is a wonderland John Mayer
Sarbatori petrecute in camin, doar de dragul de a fi cu tine si doar noi doi.
De pe atunci stiam ca nu-mi pot satura nevoia de a te strange in brate si a te privi in ochi. Ca dupa certurile sau discutiile dintre noi, nu pot sta suparata pe tine mai mult de o ora si oarecum sunt dependenta de bratele tale si nu vreau sa traiesc fara ele.
Când privesc înapoi, realizez că nu voi renunţa niciodată, indiferent câti nori negrii s-ar abate deasupra. Stiu ca vom învata sa ne întelegem si să comunicam, atunci cand deciziile noastre nu se ridica la înăltimea asteptarilor fiecaruia dintre noi, si vom avea puterea de a ne ierta, a zambi si a merge mai departe prin viata asta plina de surprize.
Dumnezeu sa ne însoțească mereu in drumul nostru si sa ne ajute sa ne indeplinim o dorinta pe care de ceva vreme incercam sa o realizam.
Să facem din lucruri mici, lucruri marete, să creştem împreună şi să nu uităm să ne spunem "te iubesc" fără să lăsam o noapte să treacă adormind suparati. Tare mult imi displace!!
Să căutăm întotdeauna sa vedem binele si frumosul in fiecare lucru şi fiecare om si sa putem rosti o vorba buna si de apreciere cand e nevoie oricui. Ştiu ca ma pot baza pe tine mereu, ca-mi vei fi alături şi ma vei intelege.
Imi doresc sa te pot strange în brate si cand vom ajunge sa ne privim stranepotii, cand ii vom duce în parc sau la film :) Continui sa privesc optimistă în sus!
Intr-o dimineata, m-am trezit
rasfatata de o mangaiere moale si pufoasa. M-am intors somnoroasa crezand ca e sora mea
Alexandra. Dar, ce sa vezi? Era chiar ea, Moli prietena mea. Prinsese viata…
M-a privit si mi-a spus buna dimineata si ca e foarte bucuroasa, ca va petrece
o zi minunata alaturi de mine. Nu stiam despre ce vorbeste si eram uimita ca o
puteam auzi pe Moli, dar m am bucurat
alaturi de ea, iar in timp ce mama ma ajuta sa ma imbrac sa plecam spre scoala,
ea topaia prin camera cu blanita ei roz,
pufoasa si moale dar nimeni altcineva nu o vedea, decat eu. Era ceva magic!
Am aflat pe drum ca este atat de
fericita, pentru ca la scoala era sarbatoarea castanelor si urma sa le guste
alaturi de mine si sa ne bucuram impreuna de surprizele pregatite.
Am ajuns la scoala si ma asteptam
ca Elsa si Carlota sa sara in sus cand o vad pe Moli, dar nici macar ele nu o
vedeau si auzeau. Surpriza mare fost
cand, doamna educatoare Belen ne-a intampinat
si ne-a daruit coronite impodobite cu frunze stralucitoare si coifuri roz
unde urma sa punem fructe uscate.
Am mers cu totii in sala de sport,
bucurosi pentru darurile primate. Acolo erau
asezate o masa plina de castane, alta cu fructe uscate, toate gata sa fie
rontaite. Era totul impodobit atat de frumos cu un un miros puternic de
portocale care venea de la alta masa unde noi ne faceam sucul singuri. Eram
bucuroase ca pot face chiar eu suc pentru Moli si eram incantate amandoua…I-am
daruit ei coiful meu, pe care, cu o seara in urma il facusem cu ajutorul mamei,
ca mereu sa ma aiba alaturi.
